Feeds:
Articole
Comentarii

       Doamne ajută !

      Cu multă bucurie vă dăm de veste că  începând cu data  de Joi, 26 septembrie 2013, cu ajutorul Bunului şi Milostivului Dumnezeu,  vom relua programul de rugăciune pe care l-am început cu mult timp în urmă, şi anume ,,Slujba Miezonopticii” sau ,,Seara de Proveghere”, cum suntem obişnuiţi să numim acestă seara binecuvântată de Dumnezeu, care ne apropie sufletele de cer,  şi care, prin intensitatea duhovnicească în care se desfăşoară, cere ca ,,toată grija cea lumească, de la noi, să o lepădăm”, astfel, prin rugăciune, unindu-ne cu Dumnezeu.
        Aşa cum deja suntem obişnuiţi, şi în acest nou an bisericesc şi şcolar, prin bunăvoinţa părintelui paroh Iosif Ferenţ, în fiecare seară de Joi, gazdă ne va fi tot Biserica cu hramul ,,Sfânta Treime” – Florilor, situată pe Strada Andrei Şaguna (Florilor), unde vă aşteptăm în duh de rugăciune începând cu orele 21:00. Bucuria ne va fi deplina deoarece în mijlocul nostru se va afla părintele Arhimandrit Antonie Pinţa, exarh eparhial.
        Rugăm pe bunul Dumnezeu să-Şi reverse Harul Său sfinţitor peste noi toţi, să ne binecuvinteze cu sănătate trupească şi sufletească şi sa ne daruiască toate cele de folos spre mântuire!

           O săptămână binecuvântată tuturor!

                      Imagine

      Imagine            L.T.C.O.R. Zalău a luat fiinţă în anul 1991, însă, şi-a înterupt activitatea în scurt timp. În anul 2002 a reînceput activitatea organizaţiei, cu binecuvantarea Preasfintitului Ioan, Episcopul Oradiei, Bihorului si Salajului, desfăşurându-se acţiuni de ordin catehetic, social şi cultural, sub buna coordonare a unor tineri atât virtuoşi cât şi devotaţi acestei organizaţii. Pe această cale dorim să le mulţumim tuturor membrilor pentru dragostea şi jertfa depusă, membrilor Biroului de Conducere, preotilor care ne-au fost alaturi, in special P.Cuv. Parinte Antonie Pinta, Preasfintitului Parinte Petroniu, Episcopul Salajului cu binecuvantarea si sprijinul caruia se desfasoara activitatile L.T.C.O.R si tuturor celor care, intr-un mod sau altul ne-au sprijinit in buna organizare a tuturor evenimentelor desfasurate sub sigla L.T.C.O.R Zalau.

                                 Sa ne traiti intru multi si fericiti ani!
Post usor si binevcuvantat!

Andrei Ardelean,
Presedinte

 Imagine

     Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, o delegaţie a L.T.C.O.R Zalău s-a deplasat la Târgu Jiu pentru a lua parte la Consfătuirea Naţională Consultativă a filialelor din întreg cuprinsul Patriarhiei Române, a Asociaţiei Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România (ASCOR) şi a Ligii Tinerilor Creştin-Ortodocşi din România (LTCOR), care s-a desfăşurat în perioada 15-17 martie.Imagine

Întâlnirea tinerilor a debutat cu participarea la sujba de Te Deum, săvârşită de un sobor de preoţi gorjeni în frunte cu parintele Nicolae Chivulescu, părintele coordonator a ASCOR Târgu Jiu, urmată de un cuvânt adresat tuturor participanţilor, şi a continuat apoi cu întrunirea în şedinţă de lucru în incinta Muzeului Judeţean Gorj.

În deschiderea sedinţei, a luat cuvântul Răzvan Merei, Preşedintele A.S.C.O.R Târgu Jiu, care a transmis participanţilor  mesajul de bun venit, precum şi felicitările pentru bogata activitate misionar-filantropică şi culturală desfăşurată în sânul Bisericii de aceşti binevestitori ai cuvântului lui Dumnezeu. După acest moment, a urmat prezentarea delegaţiilor şi a raportului de activitate a fiecărei filiale.

ImagineImagineImagineImagine

În cea de-a doua zi, tinerii au luat parte la Slujba Parastasului săvârşită la împlinirea a 56 de ani de la moartea maestrului Constantin Brâncuşi, slujbă ofociată de un sobor de preoţi în frunte cu P.C. Părinte Vasile Gavrilă, delegatul Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel şi coordonatorul A.S.C.O.R Bucureşti. Răspunsurile la strană au fost date de membrii delegaţiilor. După acest moment emoţionant, tinerii s-au reunit în sedinţa de lucru, primind mesajul Părintelui Patriarh, transmis de  către delegatul Prea Fericirii Sale. În cursul zilei de sâmbătă, au fost soluţionate toate  problemele aflate pe ordinea de zi, iar spre seara au fost declarate închise lucrările Consfătuirii Naţionale Consultative a A.S.C.O.R şi L.T.C.O.R.

ImagineImagine

Consfătuirea Naţională aduce împreună peste 50 de reprezentanţi din 21 de filiale A.S.C.O.R şi L.T.C.O.R din întreaga ţară şi are drept scop dezbaterea problemelor cu care se confruntă fiecare filială şi încercarea de a găsi soluţii, expunerea realizărilor, dar şi propuneri pentru activităţile viitoare.

Imagine

     În cele trei zile pe care le-au petrecut la Târgu Jiu, membrii ASCOR şi LTCOR din ţară au luat parte la diferite activităţi organizate cu prilejul întâlnirii lor în oraşul de pe Jiu. Astfel, în seara zilei de vineri, 15 martie tinerii au participat la comemorarea sculptorului Constantin Brâncuşi, printr-o procesiune cu torţe la 56 de ani de la trecerea în nefiinţă. Procesiunea s-a desfăşurat pe Calea Eroilor, de la Masa Tăcerii din Parcul Central până la Coloana Infinitului, procesiunea oprindu-se în faţa bisericii cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, unde soborul de preoţi a rostit o ectenie pentru sufletul artistului gorjean. La manifestare a participat şi scriitorul Laurian Stănchescu, cel care a iniţiat procesul de repartiere a osemintelor sculptorului Constantin Brâncuşi, preoţi şi fanfara Armonia. La finalul procesiunii, în Casa Armatei din Târgu Jiu, a avut loc evocarea personalităţii marelui artist de către poetul Laurian Stănescu şi de către tânărul Madalin Trohonel, student al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca. Seara s-a încheiat cu vizionarea unor material video, cuprinzând momente din viaţa lui Brâncusi, precum şi demersuri pentru repatrierea osemintelor sculptorului.

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

     În cea de-a doua zi, şi ultima, petrecută de tineri în orasul de pe Jiu, s-au vizitat Muzeul Judeţean Gorj, Parcul Central precum şi operele lui Brâncuşi, parcurgându-se acelaşi traseu ca în seara precedentă. În seara zilei de sâmbătă, gazdele au organizat o ,,Seara românească” în cinstea membrilor delegaţiilor participante.

ImagineImagineImagineImagineImagine Imagine

Imagine

ImagineImagine

      Ziua de duminică a început cu participarea la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Lainici, la finalul căreia, Preacuviosul Părinte Stareţ Ioachim Pârvulescu le-a adresat tinerilor câteva cuvinte, prezentându-le istoricul mănăstirii, viaţa şi etapele canonizării ,,Luceafarului de la Lainici”, a Sfântului Irodion. În decursul zilei, casa bătrânească în care s-a născut şi a copilărit Constantin Brâncuşi, a avut ca oaspeţi delegaţiile A.S.C.O.R şi L.T.C.O.R participante însoţiţi fiind de un descendent al marelui sculptor. Spre seara, porţile mănăstirii Tismana, s-au deschis şi pentru tinerii ascorişti. Înălţând o rugăciune Maicii Domnului şi Sfântului Nicodim, ascoriştii au părăsit mănăstirea, cu nădejdea că vor reveni pe meleaguri gorjene.

ImagineImagine

 100_2000100_2022100_2030100_2029 100B1950 DSCN3318 

     Mulţumim Bunului şi Milostivului Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să ne reîntâlnim spre Slava numelui Său. Mulţumiri alese adresam gazdelor noastre, Filialei ,,Sfântul Irodion de la Lainici”-Târgu Jiu pentru jertfa facută în organizarea acestui minunat eveniment, încredinţându-i de dragostea şi preţuirea noastră!

DSCN3359

Andrei-Liviu Ardelean

Preşedntele L.T.C.O.R Zalău

“Tu însă, cînd posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 17-18).”

Iata ca intram cu pasi repezi in Postul Pastelui sau Sfantul si Marele Post. Cel mai mare post randuit de Biserica Ortodoxa. Acesta se mai numeste si postul patruzecimii, Păresimile, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. El închipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului Hristos. Primele şase săptămîni formează postul propriu-zis, iar ultima săptămînă de la Florii pînă la Învierea Domnului, postim şapte zile în cinstea Sfintelor şi mîntuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Biserica ne cere să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare si în săptămâna Patimilor cu mai multa evlavie, sa ne rugam cu mai multa staruinta.Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post: Luni si Marti se tine post negru (nu se mananca nimic) cine nu poate mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine si apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese se mănâncă la fel – seara – pâine si apă, Vineri si Sâmbătă e post desăvârsit (nu se mananca nimic).

În acest post nu mâncăm: carne, ouă, brânză. De asemenea postim de peste, vin si untdelemn. Mâncăm deci numai bucate fără ulei, legume si poame. Avem dezlegare la peste doar de Buna Vestire pe 25 Martie si de Praznicul Intrarii Domnului in Ierusalem pe 12 Aprilie.

Trebuie de stiut ca singurii care au pogoramânt în Sfantul si Marele Post sunt: pruncii, lehuzele, batranii si bolnavii. Acestia fiind in neputintele lor primesc dezlegare de a nu posti.

In prima saptamana timp de patru zile se citeşte, în fiecare biserică, “Canonul Mare” al Sfîntului Andrei Criteanul, o prea frumoasă rugăciune de pocăinţă la care este bine sa participam cu totii. De asemenea pe toata durata Postului Mare suntem sfatuiti sa facem si noi Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, rugăciune de pocăinţă cu trei metanii pe care sa o rostim in fiecare zi din post:

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:
Doamne şi Stãpânul vieţii mele, duhul trândãviei, al grijii de multe, al iubirii de stãpânie şi al grãirii în deşert nu mi-l da mie!
Iar duhul curãţiei, al gândului smerit, al rãbdãrii şi al dragostei, dãruieşte-mi mie, slugii Tale!
Aşa, Doamne, Împãrate, dãruieşte-mi ca sã-mi vãd greşelile mele şi sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Postul este de doua feluri: cel trupesc si cel sufeltesc. Cel trupeste este pentru o perioada limitata de timp cu scopul de a stapani firea noastra cazuta in pacat. Postind cu bucate de post trupul nostru se linisteste, nu mai are pornirile zburdalnice si mintea devine linistita si se poate ruga cu mai multa putere si urca cu putere la scaunul Domnului. Iar postul sufletesc, care este si cel mai important, “adică înfrînarea limbii, a ochilor de a vedea lucruri nefolositoare si daunatoare, a auzului de la cele rele, a mîinilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, înfrînarea minţii de la imaginaţii şi gînduri pătimaşe (desfranare si alte inchipuri dracesti), a inimii de la pofte şi tot felul de răutăţi “care ies din inimă” şi a voinţei ca să nu accepte săvîrşirea vreunui păcat” (Parintele Cleopa). Postul este eliberarea dincolo de trup, dezlegarea de tot ce este material si inaltarea tot mai mult spre Dumnezeu prin rugaciune, prin nevointa si scris este: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.(Matei 4.4)

Parintele Cleopa Ilie ne invata:
“…Mîntuitorul ne-a poruncit nu numai postul să-l facem în ascuns, spre a scăpa de slava oamenilor, ci şi milostenia, şi rugăciunea, şi toate faptele bune, că iată ce zice: Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 6, 1). Deci, cînd faci milostenie, nu trîmbiţa înainta ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă că îşi iau plata lor. Tu însă, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Iar cînd vă rugaţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stînd în picioare, să se roage ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă că îşi iau plata lor. Tu însă, cînd te rogi, intră în cămara ta şi, închizînd uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 2- 6)”.

“…apoi s-au rînduit şi celelalte patru posturi de peste an, dintre care cel mai important pentru pocăinţa şi creşterea noastră duhovnicească este Postul Mare. În acest sfînt post creştinii se înfrînează de la mîncare de dulce, merg cît mai regulat la biserică, se împacă unii cu alţii, soţii ţin definitiv curăţenie trupească. Apoi toţi se roagă mai mult, citesc regulat Psaltirea, fac metanii şi milostenie după putere, se spovedesc şi se împărtăşesc în post de două ori, sau măcar odată pînă la Sfintele Paşti, renunţă la judecăţi, la certuri şi distracţii care robesc mintea şi înşeală pe mulţi”.

“…pentru a avea folos de post şi pentru a-l trece cu uşurinţă, trebuie să-l unim cu încă două fapte bune cu sfînta rugăciune şi cu milostenia. Rugăciunea şi postul formează cele două aripi cu care creştinul poate zbura pînă la Hristos, iar amîndouă unite cu milostenia ne duc pînă în faţa Preasfintei Treimi şi formează cea mai sigură şi scurtă scară de mîntuire pentru creştini. O scară numai cu trei trepte care ne poate ridica de jos, unde suntem căzuţi împreună cu Adam, pînă sus, în Împărăţia Cerurilor. Să iubim aceste trei virtuţi şi să le lucrăm toată viaţa, dar mai ales acum în Postul Sfintelor Paşti. Postul este jertfa trupului, rugăciunea este jertfa sufletului, iar milostenia este jertfa dragostei în Hristos“.

Post usor si binecuvantat!

          Postul cel Mare, Patruzecimea sau Postul Paștelui are multe rânduieli de slujbă, rugăciuni, cântări și imne liturgice specifice, unice și de o rară frumusețe euhologică și muzicală, care alcătuiesc specificul acestei perioade din anul bisericesc. Între acestea un loc deosebit îl are Canonul cel Mare sau de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul.

Imagine
Dar ce este un canon? Este un gen de poezie imnografică întrebuințat în cântările bisericești. Un canon care în traducere înseamnă regulă sau normă este alcătuit din nouă grupuri de strofe sau tropare, care se numesc ode sau cântări. Canoanele pot fi alcătuite și din trei sau două ode sau cântări. La alcătuirea canonului s-au luat ca exemplu cele nouă cântări biblice pe care le găsim numai în Triod, cartea de slujbă a Postului Mare. Cele nouă ode sau cântări care intră în alcătuirea canonului simbolizează cele nouă cete îngerești care preamăresc pe Dumnezeu și sunt imitate de Biserica pământească împărțită și ea tot în nouă categorii ierarhice.

Prima strofă de la cele nouă ode sau cântări se numește irnos și servește ca model pentru celelalte strofe de ode, în privința modului de cântare și a structurii poetice.

Canonul cel Mare, operă a Sfântului Andrei Criteanul, episcop de Gortyna, în Creta, este numit așa și pentru faptul că este lung dar și pentru profunzimea ideilor. El cuprinde 250 de tropare sau strofe și se distinge prin conținutul său, prin bogăția și frumusețea temelor, prin mulțimea sentimentelor pe care le exprimă. Canonul este un îndemn adresat sufletului de a se pocăi și un îndemn adresat creștinului de a-și îndrepta viața, avînd drept pilde personalități din Vechiul și Noul Testament, care au excelat prin virtutea smereniei, fiind exemplu de pocăință.Imagine

Canonul Sf. Andrei Criteanul cuprinde istoria mântuirii noastre așa cum se reflectă ea în Sfânta Scriptură, a Vechiului și Noului Testament, începând de la Adam și mergând până la Hristos, îndemnând sufletul să iubească tot ceea ce este bine și să-l urmeze și să se ferească de rău, năzuind mereu spre Dumnezeu, prin pocăința însoțită de lacrimi, prin mărturisirea păcatelor și prin fapte bune.

Canonul cel Mare, care are caracter penitețial, se cântă de două ori în timpul Postului Mare:
1.    în prima săptămână din acest post, de luni până joi, fiind împărțit în patru părți, câte una pentru fiecare din aceste zile
2.    în miercurea săptămânii a cincea din Postul Mare, când se cântă întreg canonul.
În prima săptămână a Postului Mare canonul se cântă ca slujba Pavecerniței celei Mari, iar în săptămâna a cincea la slujba utreniei sub formă de denie, numită Denia Canonului celui Mare.

ImagineFiecare din strofe este urmată de refrenul ”Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă”, de  Slavă…,  Și acum…” și către sfârșit:  ”Cuvioasă Maică Marie roagă-te pentru noi, păcătoșii” și ”Cuvioase părinte Andrei, roagă-te pentru noi păcătoșii”.
Prin conținutul său și prin momentul în care se citește, Canonul cel Mare rămâne una dintre cele mai frumoase, mai profunde și mai de efect piese ale culturii ortodoxe, care urmărește transformarea și îndreptarea sufletului nostru.

       4670_p17ld95ncb1nldea210m012ieaaoaBiserica Ortodoxă îl va pomeni, mâine, 12 martie 2013, pe Sfântul Grigorie Dialogul, autorul Liturghiei Darurilor înainte sfinţite. Acesta este unul dintre cei patru Părinţi reprezentativi ai creştinismului occidental, alături de Sfântul Ambrozie, Fericiţii Augustin şi Ieronim şi este cinstit în mod deosebit şi de Biserica Răsăritului. A fost şi primul călugăr ales episcop al Romei. Pontificatul său a durat din anul 590 şi până în 604.

„Sfântul Grigorie Dialogul a fost un om extraordinar de milostiv şi poate fi comparat cu Sfântul Nicolae. A zidit case pentru bătrâni şi practic, ce a făcut Sfântul Vasile cel Mare în Răsărit a făcut la Roma veche, cum se spune, Sfântul Grigorie Dialogul. Pentru milostenia, evlavia şi adânca lui înţelepciune a fost ales Episcop al Romei”, a precizat pentru TRINITAS TV Pr. Prof. Univ. Dr. Ştefan Buchiu, Decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

Initial, Sfântul Grigorie a îmbrăţişat o carieră politică, provenind dintr-o familie patriciană romană. Însă, în anul 575 a optat pentru viaţa monahală, transformând vila de pe Muntele Celio, moştenită de la părinţi, în mănăstire. Tot în această perioadă începe să-şi scrie opera teologică.

„Ne-a lăsat o lucrare foarte valoroasă despre pastoraţie în care se dau sfaturi concrete preoţilor cum să fie buni duhovnici, să conducă pe credincioşii care le sunt încredinţaţi. Lucrarea este tradusă în limba română şi cuprinde sfaturi pe care dacă le citim vom observa că sunt extrem de actuale şi astăzi. A fost o minte foarte înţeleaptă şi poate fi comparat cu Sfinţii Trei Ierarhi din Răsărit”, a mai adăugat Pr. Prof. Decan Ştefan Buchiu.

Sfântul Grigorie Dialogul este cunoscut îndeosebi pentru activitatea sa din domeniul reformei liturgice. De asemenea, el este și ocrotitorul muzicienilor, cântăreţilor, studenţilor şi al învăţătorilor şi este considerat de Biserica Apuseană unul din cei mai însemnaţi pontifi din istorie, fiind cinstit cu supranumele de „cel Mare”.

Imagine

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI

Zalău, 2012

† PETRONIU

Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor

creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:

Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,

iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi credincioși,

     Cu purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu ne bucurăm din nou de marele praznic al Crăciunului, la care sărbătorim venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.

O frumoasă colindă ne prezintă foarte pe scurt ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de două mii de ani în Betleem: „ Cerul și pământul / În cântec răsună, / Îngeri și oameni / Cântă împreună. / Hristos se naște, / Domnul coboară, / Îngerii cântă, / Magii Îl adoră, / Păstori aleargă, / Ieslea o-nconjoară, / Mari minuni se întâmplară”.

Întrucât mesagerii nașterii Pruncului Iisus în peștera de lângă Betleemul Iudeii au fost îngerii, în cuvântul nostru de astăzi vom prezenta, prin mărturii ale Sfi ntei Scripturi, rolul pe care aceștia l-au avut la întruparea Fiului lui Dumnezeu, precum și în timpul activităţii Lui pe pământ, deci în realizarea operei de mântuire a lumii.

Îngerii sunt fi inţe spirituale care au fost aduse în existenţă de Dumnezeu în prima zi a creării lumii. Ei Îl preamăresc în permanenţă pe Dumnezeu. Sfântul Prooroc Isaia mărturisește în acest sens: „L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi măreţ; şi casa Lui era plină de slavă. Serafi mi şedeau împrejurul Său; fi ecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Şi strigau unul către altul şi ziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul, plin este tot pământul de slava Sa!»” (Isaia 6,1-3).

În relaţia dintre Dumnezeu și oameni îngerii sunt soli sau mesageri, care le fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu, invitându-i să conlucreze în realizarea planului lui Dumnezeu cu lumea.

Sfântul Arhanghel Gavriil i-a binevestit Sfi ntei Fecioare Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Sfântul evanghelist Luca relatează întâlnirea dintre cei doi: „În a şasea lună, îngerul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!». Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: «Ce fel de închinare poate fi aceasta?». Şi îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, fi indcă ai afl at har la Dumnezeu. Şi iată, vei zămisli în pântecele tău şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit». Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?». Şi răspunzând îngerul, i-a zis: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fi u la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă». Iar Maria a zis: «Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!». Şi îngerul a plecat de la ea” (Luca 1,26-38).

     Când dreptul Iosif a observat că Sfânta Fecioară Maria, logodnica sa, avea în pântece, fără ca ei să fi fost împreună, a vrut să o părăsească, însă un înger i-a apărut în vis și i-a spus că Fecioara Maria a zămislit de la Duhul Sfânt, împlinindu-se prin aceasta profeţia făcută de proorocul Isaia (7,14). Sfântul evanghelist Matei ne prezintă discuţia dintre cei doi: „Maria fi ind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, ea s-a afl at pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, drept fi ind şi nevrând s-o dea el în vileag, a vrut s-o lase pe ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: «Iosife, fi ul lui David, nu te teme s-o iei pe Maria drept femeia ta, fi indcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt; ea va naşte Fiu, Căruia tu Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor». Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a spus de Domnul prin profetul ce zice: Iată, Fecioara va purta în pântece şi va naşte Fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. Şi trezindu-se Iosif din somn, a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe femeia sa” (Matei 1,18-24).

Un înger trimis de Dumnezeu le-a vestit păstorilor de lângă Betleem că Mesia cel așteptat S-a născut într-o peșteră din apropiere. Sfântul evanghelist Luca relatează în acest sens că: „În ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma făcând noaptea de strajă. Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că în cetatea lui David vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle». Şi, deodată, împreună cu îngerul s-a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!». Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: «Să mergem dar până la Betleem şi să vedem lucrul acesta ce s-a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut». Şi, grăbindu-se, au venit şi au afl at pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta. Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii” (Luca 2,8-18).

     După ce magii s-au închinat Pruncului Iisus în Betleem și i-au oferit daruri de aur, smirnă și tămâie, regele Irod îi aștepta în Ierusalim, pentru a afl a unde se găsea micul Iisus. Cunoscând gândul ascuns al lui Irod de a lua viaţa Pruncului, Dumnezeu a trimis un înger la cei trei magi, iar aceștia „luând înştiinţare prin vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor” (Matei 2,12)

După plecarea magilor, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: «Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fi indcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare». Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt” (Matei 2,13-14).

După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, zicându-i: «Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului». Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s-a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2,19-23).

La începutul activităţii Sale publice, Domnul Hristos a fost ispitit de diavol în pustiul Carantaniei. După ce a respins cele trei ispite ale vrăjmașului, „îngerii s-au apropiat de El şi Îi slujeau” (Matei 4,11).

În timp ce Mântuitorul se ruga după cina cea de taină în grădina Ghetsimani, cunoscând prea bine suferinţa pe care o va avea de îndurat a doua zi, „un înger din cer I s-a arătat şi-L întărea” (Luca 22,43).

După ce Domnul Hristos a murit pe cruce în vinerea patimilor, iar trupul I-a fost înfășurat în giulgiu și așezat în mormânt de către Iosif din Arimateea și Nicodim, sâmbătă noaptea „s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra de pe uşa mormântului şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca a fulgerului, iar îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca nişte morţi” (Matei 28,2-4).

Duminică, dis de dimineaţă, femeile mironosiţe s-au dus la mormântul Mântuitorului pentru a-I unge trupul cu miresme, după cum era obiceiul la evrei. Intrând în mormânt, nu au găsit trupul Domnului Hristos, dar au văzut un înger, care le-a zis: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi nu este aici, căci S-a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus; şi mergând degrabă, spuneţi-le ucenicilor Săi că S-a sculat din morţi; şi iată că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea” (Matei 28,5-7).

La patruzeci de zile de la învierea Sa din morţi, Domnul Hristos s-a dus împreună cu Sfi nţii Apostoli „până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer și un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi în haine albe, care au şi zis: «Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer»” (Luca 24,50-51 și Faptele Apostolilor 1,9-11). Prin aceste cuvinte cei doiîngeri anunţă deja a doua venire în lume a Fiului lui Dumnezeu, de această dată în calitate de Judecător al acesteia, când va veni „întru slava Sa, cu toţi sfi nţii îngeri şi va şedea pe tronul slavei Sale” (Matei 25,31).

La sfârșitul lumii îngerii vor organiza judecata de apoi, pentru că Dumnezeu îi „va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini şi vor culege şi pe cei ce fac fărădelegea” (Matei 24,31 și 13,41). Iar „la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului şi în trâmbiţa lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer”(I Tesaloniceni 4,16). Atunci „vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mij locul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, iar cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor” (Matei 13,43 și 49-50).

     Iubiţi fii sufletești,

     Când au fost creaţi de Dumnezeu și îngerii au fost înzestraţi cu voie liberă, asemenea oamenilor, de aceea o parte dintre ei, sub conducerea lui Lucifer, s -au putut răzvrăti împotriva lui Dumnezeu. Ceilalţi îngeri însă, în frunte cu Sfântul Arhanghel Mihail, au luptat cu îngerii căzuţi și i-au alungat din împărăţia cerurilor.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că oamenii cu viaţă sfântă vor ocupa în împărăţia lui Dumnezeu locurile din care au căzut îngerii care s- au pervertit lăuntric și s-au transformat în diavoli, fi ind îndepărtaţi de la faţa lui Dumnezeu. Când numărul sfi nţilor va fi același cu cel al îngerilor căzuţi va veni sfârșitul lumii, de aceea demonii îi ispitesc atât de mult pe oameni, pentru a nu- i lăsa să le ocupe locurile din care ei au fost alungaţi, dar și pentru a amâna cât mai mult cu putinţă sfârșitul lumii, când ei vor fi judecaţi pentru faptele lor și vor fi aruncaţi în „iezerul cel de foc” (Apocalipsă 20,14). Din acest motiv Dumnezeu a rânduit fi ecărui om câte un înger păzitor, pentru a-l feri de rău și a-l călăuzi pe calea binelui.

Dacă sfi nţii ajung în împărăţia lui Dumnezeu în locul îngerilor căzuţi, Maica Domnului este mai presus decât cetele îngerești, ea fi ind „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafi mii”. Drept aceea, să ne rugămSfi ntei Fecioare Maria și sfi nţilor să ne fi e mij locitori înaintea lui Dumnezeu, dar să îi avem și modele, urmându-le pilda vieţii, prin împlinirea voii lui Dumnezeu exprimată în porunci, pentru că numai așa vom putea ajunge alături de ei în împărăţia cerurilor.

Cu prilejul sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei vă dorim tuturor sănătate deplină, viaţă îndelungată, realizări spirituale şi materiale spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea oamenilor. „La mulţi ani buni!”.

Al vostru de tot binele doritor

şi către Domnul pururea rugător

† Petroniu

Episcopul Sălajului

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.